luni, 28 octombrie 2013

Nu e el foarte frumos, însă este sănătos

Poate nu e cel mai arătos tort din lume (normal că nu e, nu sunt nici eu chioară), dar credeți-mă că este genul de prăjitură capabilă să te facă să dormi liniștită și cu conștiința împăcată că ai făcut tot ce ai putut pentru a-ți hrăni familia într-un mod corespunzător. Și asta se datorează nu măiestriei în ale bucătăritului (rețeta e super simplă, dați un search pe sfântul gugăl după tort cu mere caramelizate  sau aveți un pic de răbdare să scriu despre ce mă frământă pe mine și va spun eu cum să-l faceți), ci merelor.



Ce mare scofală, o să ziceți, e plină piața de mere! Mda, doar că după ce ultimele mere cumpărate de mine din piață, dela Obor, erau degerate în interior și aveau gust de carton, am apelat again la ei. Știu, ați mai citit probabil despre sera lor și legumele aferente, acum au și mere care, vorba Anei, parcă ar fi de la noi, de la țară. Poate nu sunt ele perfecte, poate nu sunt nici cele mai frumoase, dar sunt pe bune, adică d-alea de muști și-ți rămâne atârnat de cerul gurii gustul ăla de fruct proaspăt cules. Și dacă până și bona mea care are prieteni cu livadă de meri m-a asigurat că "astea sunt d-ale noastre, doamnă, cum erau pe vremuri", apăi înseamnă că am cumpărat un dram de sănătate de la oamenii ăștia. Și dacă tot vă vorbesc despre ei, hai să vă spun că au un spanac absolut demențial, cu frunză mică și fragedă, o salată creață dulce și parfumată din care a mâncat până și copila, au și cartofi care, nu știu dacă știați, dar sunt printre legumele cele mai periculoase atunci când sunt tratate (practic, substanțele se bagă în pământ și leguma este infestată cu totul, iar e-urile persistă și după curățare). Eu mi-am luat de la ei și legume de ciorbă și pe bune că îi dau alt gust. Nu știu, poate sunt eu subiectivă, pentru că îmi place că vin acasă, că nu sunt scumpi, că nu-mi iau bani de transport, că încearcă să facă o treabă bună și sper să reziste pe piață. Eu zic că pentru noi, ăștia de stăm în București și nu avem rude la țară, merită cumpărat, măcar din când în când. Prețurile sunt doar un pic mai mari decât în piață, iar gustul nu se compară, la fel ca satisfacția că îi dai copilului o porție de sănătate. Dacă a ajuns Ana să pună gura pe salată, credeți-mă, oameni buni, rar am mai avut asemenea victorie!

Bun și acum pentru cei care ați avut răbdare să mă citiți până la capăt și nu aveți chef să căutați pe net, iată și rețeta pe care am luat-o de aici (unde arată și mai frumos decât al meu, dar pun pariu că merele mele sunt mai bune, nah!)

Ingrediente

  • 5 mere
  • 5 linguri zahar pentru zahar ars
  • 5 linguri zahar pentru compoziție
  • 5 linguri gem
  • 5 linguri faina
  • 5 linguri ulei
  • 5 linguri apa
  • 5 oua
  • 1 plic praf de copt
  • esență de rom și vanilie
Începem prin a carameliza zahărul și tapetăm cât mai uniform vasul cu zahăr ars. Apoi, curățăm merele de coajă, le scoatem cotorul și umplem locul rămas cu gem, stafide, eventual un praf de scorțișoară.  Punem merele umplute cu gem în vasul cu zahăr ars și le băgăm la copt la pentru vreo zece minute, cât să se înmoaie puțin merele. Pregătim acum compoziția tortului de mere coapte - spargem ouăle și separăm albușurile de gălbenușuri. Gălbenușurile se pun într-un vas alături de zahăr, ulei, apa și esențe și se freacă bine. Albușurile se bat spumă iar când s-au întărit se adaugă gălbenușurile și se incorporează cu grijă, amestecând de jos în sus, pentru a nu se lăsa albușul. Amestecăm cele cinci linguri de făină cu praful de copt și apoi presărăm în ploaie în vasul cu compoziția, amestecând în același fel. Turnam compoziția peste vasul cu merele coapte și băgăm vasul la cuptor. Tortul de mere coapte cu zahar ars se ține la cuptor la foc mediu (175-200 grade C) aproximativ o jumătate de oră (dar testul scobitorii este cel mai sigur). Acum, în rețeta de bază era și un sirop care se turna peste tort odată scos din cuptor. Eu m-am lipsit pentru că oricum era ușor prea moale, dar dacă vă interesează îl găsiți pe net.

Bon appetit, everyone!



6 comentarii:

crina spunea...

Eu nu pun gem in mere.Pun o bucatica de unt si cateva stafide.
Dupa ce caramelizez zaharul si tapetez peretii vasului pun merele, le pun untul si stafidele in interior,torn pandispanul si gata, le dau la cuptor.Iese frumos, aspectuos, nu se turteste.
Nu rom, nu vanilie pt ca astea modifica aroma minunata a marului copt.
Mai sunt persoane care pun frisca peste tort, la final, dar mie imi place sa se vada culoarea aia aramie, f frumoasa a aluatului impregnat cu zaharul caramelizat.

ioana spunea...

La mine s-a turtit pentru ca am lasat merele sa se inmoaie prea tare. Dar, a iesit gustos. Oricum, am retinut pontul cu untul:)

Anonim spunea...

Zaharul nu e deloc bun. Desertul e departe de a fi unul sanatos.

ioana spunea...

Sigur, cel mai sanatos ar fi fost sa mancam doar merele, nu-i asa? Te rog, uita pe data aceasta reteta. Si data viitoare, semneaza-te, ca asa e frumos.

Anonim spunea...

le sucre n'est pas mauvais pour la santé à condition de ne pas en abuser.Alors je trouve que ta tarte est saine pour la santé du corps vu que les ingrédients sont naturels.
Mesajul meu pentru persoana anonima : Sigur ca desertul asta e departe de a fi unul sanatos daca ai o burta mare.Desertul nu este de mancat dar este de gustat....

ioana spunea...

Merci a toi, c'est gentil de defendre ma tarte, mais bon, on ne peut pas contenter tout le monde:)

 
Copyright 2011-2017 Așa și-așa
Blog theme by BloggerThemes