Gata, am îmbătrânit. Oficial. Nu vă grăbiți să treceți peste restul postării și să vă repeziți să-mi urați toate cele bune și la mulți ani fericiți, că nu despre asta e vorba. Nu, nu e ziua mea. Doar că, ieșind aseară cu consortul în Centrul Vechi din motive de home alone și copil plecat în excursie, m-am simțit ca o babă. Sau ca un alien. Sau ca un strămoș care s-a rătăcit și a ajuns în altă epocă. Nu vă lăsați înșelați de aparențe, de trecătorii ce la prima vedere par normali și de ferestrele luminate ale barurilor și cafenelelor de pe Lipscani. Sunt făcute doar să vă atragă înăuntru. Acolo unde, printre dâre de fum și lumini colorate, zace el, Necuratul. Prințul tenebrelor, regele decibelilor.
Totul începe cu o plimbare mână-n mână pe străzile înguste și șerpuitoare, luminate difuz de felinare prăfuite. Te uiți în stânga, în dreapta, ăsta nu e bun că pare de fițe, nici ăsta că e full, aici s-a format deja un cumulus de fum, aici e prea beznă, aici prea gol... ia uite, hai aici! Dacă te uiți pe geam, lucrurile par potolite. Câteva mese, multe fotografii pe pereți, pahare de cocktail goale, oameni îmbrăcați normal. Prinzi curaj și deschizi ușa. Pute rău a țigară? Pute, dar suportabil. După două țigări de-ale noastre, poate nu mai simțim așa de tare. Lucrurile însă încep să o ia la vale în momentul în care vrei să faci un pipi.
- Unde e toaleta?
- Jos, în club.
Încerci să te ții. Și te ții. Și până la urmă cedezi. Ieși afară, cobori în club, deambulezi de nebună printre mese, o găsești. Și te-îngrozești: sumbră, murdară, cu resturi pe jos. Și pe sus, pe colac. Măcar se încuie ușa. Ba nu, nu se încuie! Te proptești în ea și încerci să te gândești la strămoșii care nu aveau decât un copac și un rest de piele bătătorită de animal. Cu acest gând în minte, te ușurezi și pleci înapoi la masă.
- Hai să căutăm altceva! Alt pipi nu mai fac aici.
Și plecăm. Mână-n mână, pe străzile înguste și șerpuitoare. Aici nu, că se urlă, aici pare scump, aici prea ieftin, aici... hm, pare în regulă. Deschizi ușa înceeet, cu teamă. Înăuntru, liniște. Pub presupus scoțian, cosy, "gladly welcoming heavy drinkers" sau ceva. Se fumează? Da, dar nu e fum. Un pic cam întuneric, dar pentru o bere, merge. Ne așezăm. Mă reped la baie. Oh, daaa! Toaletă curată, cu zăvor. Și are și hârtie și săpun! Mă întorc la masă cu un zâmbet de satisfacție ce-mi luminează toată fața. Comandăm: două ginuri. Cam scumpe, dar o dată se duce copilul în excursie!
O gură de gin, o țigară, o atingere de mână, dai să deschizi gura să spui ceva din toate propozițiile nevorbite de luni de zile când... râsul Necuratului sparge întunericul din jur în sute de decibeli și neoane colorate. Te uiți speriat. Prea târziu. Băutura e pe masă. Nimeni din jur nu zice nimic. Oricum nu poate și nu are rost. Muzica îți bubuie în stomac, în timp ce luminițe multicolore se învârt amenințătoare pe pereți. Și ceilalți nu zic nimic? Păi nu, că oricum fiecare stă cu nasul sub masă și moșmondește la un smartphone. Faci ochii roată și ce să vezi? Colo sus, pe o scăriță, un individ cu căști pe urechi învârte la platane. Nu mă întrebați de ce ai vreau un DJ prost într-un pub scoțian mare cât sufrageria mea de bloc comunist. Rămâi așa, cu privirea suspendată în ochii celuilalt și-ți aprinzi o țigară. Oricum nu poți vorbi. Să pleci, nu are rost. La 18 lei un G&T, stai dracului acolo și-l bei în tăcere. Să te plângi, n-ai cui. Câteva barmanițe și cliente stau acum în spatele geamului mare, ce dă spre stradă, și mișcă lasciv din fund sub privirile bărbaților de pe stradă. Poate că or să intre, poate or să comande, poate le luăm banii fraierilor!
Noi așa ne-am simțit. Ca doi fraieri. Stăteam la sfârșit în stradă și ne întrebam de ce naiba e așa de greu să găsești un bar decent, aerisit, cu muzică bună în surdină, cu prețuri care să nu te rupă și cu toaletă curată, cu hârtie și zăvor.
La miezul nopții eram deja acasă. Puțind a fum și cu urechile pârâind zgomotos. Las' că vine ea vara și ieșim la terasa din cartier. Păi Ana o să fie acasă! Eh, atunci las' că mergem în parc: aer curat, copii, putem sta și de vorbă cât se joacă ea.
vineri, 5 aprilie 2013
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
17 comentarii:
am aceeasi dilema de multe ori(asta cu am imbatranit - era muzica prea tare) si incerc sa nu cad in partea care acuza "tineretul din ziua de azi, maica, nu mai e ca pe vremea noastra"; sunt foarte aproape de a-i acuza de ceva ce pe vremea noastra nu era, de indiferenta, de lipsa minimei aplecari spre a vedea ca se poate mai bine(hehe, binele fiind al nostru, al beneficiarilor).
iesiti in cluburi cu prietenii la care puteti striga peste muzica :D
si strangerile de mana peste paharul de g&t tineti-le acasa, cand e toata numai a voastra :))
Eu, nefumatoare, o iau razna oriunde m-as duce. Ma distreaza ca in loc de 'aici nu se fumeaza' e scris 'aici se fumeaza'. Chiar si la restaurante unde pe bune ca nu am chef se respir fum de tigara cand manac. Acum 2 luni in Sibiu, la 10 dim, vroiam si noi sa luam micul dejun intr-un loc decent. Ce loc decent, plin de fum, muzica tare si jurnalisti care transformasera locul in birou propriu. Adica ii auzeau trasmitand stiri la telefon, cu o voce urlatoare.
Mihaela
Miju, eu chiar nu vreau sa ma transform intr-o baba cu nostalgii comuniste:) Sunt destul de destupata, zic eu, daca e sa ma duc intr-un loc unde e de facut circ. Dar, la noi e o nebunie cu muzica din localuri. Efectiv, peste tot e dat volumul la maxim si legea o face barmanul. Daca ii place melodia, hop invarte butonul de volum de-ti sparge creierul.
Mihaela, din păcate pentru nefumători, tara asta nu e prietenoasa defel. Știu despre ce vorbești, am cautat de-am căpiat o cafenea de nefumători din Centrul Vechi unde sa-i dau fetitei mele o ciocolata calda si nu am găsit. Ne-am așezat pana la urma într-un local unde nu eram decât noi si s-a apucat barmanul sa fumeze. Nu e normal si asta o zic eu, o fumătoare.
las Ioana ca te duc eu undeva unde le gasesti pe toate ! ;)
Girl's night :))
Eu mi-am declarat singură seară liberă de plozi în fiecare miercuri. Aviz amatoarelor :)))
pourvu que anisoara ilincuta ne parte plus en vacances ;-).même si le passé conmmuniste était horrible,il y'avait des choses bien que les roumains regrettent aujourd'hui.asta e viata .....
Bravo Mara, buna idee! Din pacate, noi mai avem inca de lucrat la capitolul culcat copilulul fara mama in casa. Asa ca profit cand pleaca ea de acasa;))
Les Roumains oublient vite pas mal de choses, mais comme tu dis "asta e viata". J'aurais bien aime que tu sortes de l'anonymat afin que je sache a qui je parle :))
Pas d'accents sur mon clavier, excuse-moi!
Hai mai, te duci la teatru si faci vorbire numa de buda de la carciuma...unde-i "destuparea"?
Zi ceva de grasu ala contrabasu sau ce-a fost el!Eu am vazut ultima data"straini in noapte", merita, absolut,efortul.
(ca sa nu fiu off topic,eu urasc carciumile,am fost sambata trecuta sa stau de povesti o ora cu o prietena: 2 cafele si 2 fresh-ri de portocale 40 de lei... io, care muncesc pentru bani, care n-am furat in viata mea vreo lescaie ,ma cam oripileaza preturile astea.Chiar nu inteleg de ce "liberate" inseamna "drept la furt"!Apoi muzica era prea tare,fum era in toate incaperile chiar daca aveau spatiu suficient sa faca ceva si pt nefumatori,chelneritele erau relativ tampitele si cam jegosele pe la unghii,evident fara scoala de servit,uniforme ioc,imbracate fiecare in legea ei,fotoliile cam patate pe alocuri...in concluzie stabilimentul merita inchis, chiar daca e considerat,de tarani si de frustrati,de mare fita).
Spectacolul ne-a placut. M-a impresionat ca a fost plin de copii dusi la teatru in "saptamana altfel" si care, nefiind deloc o piesa pentru varsta lor, au fost extrem de receptivi si de bine crescuti.
Cat despre carciumi, noua ne place sa iesim, dar am fost dezamagiti de teapa pe care am luat-o.
cand ies cu grupul la clubul de carte, reusim sa gasim cate o cafeanea/ceainarie mai linistita (criteriu absolut necesar scopului intalnirii) si relativ neafumata. si chiar cu bude decente. dar de regula nu sunt in centrul vechi.
ultimele doua dati am fost la lente, in spatele bisericii armenesti. aveau chiar si o incapere de nefumatori. :)
in ceea ce priveste muzica in restaurante, acum multi ani am citit intr-o carte o fraza "orchestra canta suficient de judicios pentru a face arta conversatiei posibila si arta muzicala probabila". mi s-a intiparit in memorie.
ady
Ady, am retinut. Urmatoarea data cand vom fi far' de copchil, dam o raita sa vedem cum se prezinta treaba:)
Din fericire pentru noi, în Sibiu mai găsești cîte un loc cu muzica bună și la un volum acceptabil. Dar... cu fumul de țigară este altă poveste! Nu văd ca în viitorul apropiat să se schimbe ceva. :(
Dacă vii în Sibiu, cică în cafeneaua asta (de curînd deschisă) http://www.facebook.com/photo.php?fbid=498435060220366&set=pb.489762877754251.-2207520000.1365350344&type=3&theater vor să facă duminica dimineața proiecții de desene animate din cele vechi (Tom și Jerry, Looney Tunes). Vă vom însoți cu drag! ;)
Mi-ar placea sa revinim Sibiu. Imi place tare mult orasul si imprejurimile. Daca ajungem vreodata, dam de stire:))
ultima oara ne-au rugat sa vorbim mai incet (cred ca mai aveau putin si ne dadeau afara :) ), ca am prins "ora pamantului" si cineva tinea un discurs/dadea un micro spectacol, iar noi faceam bucati, verbal, o carte si doua filme. :) au inchis usa incaperii pt nefumatori si noi ne-a straduit sa micsoram numarul decibelilor emisi . :)
ady
Trimiteți un comentariu